Constantin Nica, Liberalismul din România – teorie şi practică, Bucureşti, Editura Institutului de Ştiinţe Politice, 2007
Constantin Nica a publicat recent un amplu volum monografic dedicat neoliberalismului din România, situat de autor în spaţiul culturii politice româneşti la sfârşitul secolului al XIX-lea şi până către jumătatea secolului al XX-lea.
Amplitudinea tematică a acestui volum este relevată din capul locului de chiar cuprinsul său, alcătuit din patru mari capitole, după cum urmează: I) „Capitalismul occidental şi fundamentarea neoliberalismului”; II) „Geneza neoliberalismului în România”; III) „Neoliberalismul economico-social – strategie de consolidare a capitalismului şi a burgheziei naţionale”; IV) „Neoliberalismul politic”.
Încă în Introducere, neoliberalismul este prezentat drept forma dezvoltată a corpusului de idei liberale, concentrând aspiraţiile şi proiectele noii generaţii de oameni politici şi intelectuali creatori care începea să se afirme în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, „când «paşoptiştii» ieşeau din scenă şi intrau în istorie” (p. 5).
Neoliberalismul – sistem de gândire globală, ca şi liberalismul – este considerat de autor în înţelesul său cuprinzător, ca teorie filosofică generală a modernităţii secolului al XX-lea. Ca formă nouă, neoliberalismul rămâne ataşat corpusului de valori şi instituţii liberale – libertate, egalitate în faţa legii, proprietate privată, pluralism, constituţionalism etc. –, dar propune reforme care să facă posibilă participarea politică a tuturor categoriilor sociale şi profesionale (prin votul universal), precum şi ameliorarea condiţiei lor materiale şi moral-spirituale. Ca formă dezvoltată, neoliberalismul nu mai rezervă statului doar rolul de „paznic de noapte” al proprietăţilor claselor avute, ci îi atribuie un rol social-economic activ, de antreprenor, producător şi distribuitor al avuţiei naţionale. Proiectele sale politico-sociale conţin o evaluare critică a stadiului civilizaţiei...