LICENŢIEREA: Licenţierea este un aranjament contractual prin care o companie (numită licenţiator) oferă drepturile de proprietate asupra activelor sale intangibile (ex.: patente, invenţii, formule, procese, schiţe, desene, drepturi de autor, mărci comerciale sau de fabrică) unei alte companii (numită licenţiat) pentru o perioadă determinată de timp. Licenţiatorul primeşte o taxă (_royalty fee_) din partea licenţiatului. De exemplu, la începutul anilor `60, Xerox a licenţiat know-how-ul său xerografic patentat companiei Fuji-Xerox. Iniţial, acest aranjament fusese stabilit pentru 10 ani, dar licenţa a fost ulterior extinsă de mai multe ori. Fuji-Xerox a plătit Xerox o taxă (_royalty fee_) egală cu 5% din încasările sale nete din vânzări. Avantaje: Costurile şi riscurile de dezvoltare sunt scăzute.
Dezavantaje: Lipsa de control asupra tehnologiei; Incapacitatea de implantare pe piaţa externă şi de realizare a economiilor de scală; Incapacitatea de a se implica în coordonarea strategică globală.
SOCIETĂŢILE MIXTE: În contrast cu licenţierea şi francizarea, societăţile mixte (_joint ventures_) permit companiilor să deţină o parte din şi să joace un rol în managementul operaţiunilor externe. Societăţile mixte implică mai multe investiţii directe şi formare a personalului, asistenţă managerială şi transfer de tehnologie. Societăţile mixte sunt aranjamente contractuale în care partenerii pot avea fie participaţii egale (_equity partnerships_), fie inegale (_non-equity partnerships_) – adică cele în care partenerul din ţara-gazdă deţine o participaţie mai mare. În anumite ţări, societăţile mixte reprezintă unica modalitate pentru companiile străine de a-şi stabili operaţii în exterior. Avantaje: Accesul la cunoştinţele partenerilor locali; Împărţirea costurilor şi a riscurilor aferente dezvoltării; Acceptabilitatea politică.
Dezavantaje: Lipsa de control asupra tehnologiei; Incapacitatea de a se implica în coordonarea strategică globală; Incapacitatea...