P E R S O N A L I T A T E A
În viaţa de zi cu zi, tindem să-i etichetăm pe cei din jur în funcţie de tipul de persoană pe care îl reprezintă fiecare. Există tipul prietenos şi sociabil, tipul agresiv, tipul liniştit şi timid, tipul activ şi ocupat, şi aşa mai departe. La baza acestor clasificări se află ideea că fiecare persoană are o anumită personalitate — un anumit fel de a reacţiona şi de a se comporta. Dacă ştim cu ce fel de persoană avem de-a face, ne poate fi mai uşor să-i înţelegem comportamentul. De asemenea, putem să anticipăm reacţiile unei persoane într-o anumită situaţie.
Totuşi, aceste clasificări nu sunt foarte ştiinţifice. Ele pot fi uneori chiar înşelătoare. Psihologii — oamenii de ştiinţă ce se ocupă cu studiul comportamentului uman şi cu complexitatea minţii — cercetează în mod continuu ceea ce numim “personalitate”. Ei folosesc mai multe metode de clasificare a indivizilor, în funcţie de caracterul, temperamentul şi aptitudinile lor, în dorinţa de a înţelege omul.
De-a lungul timpului s-a încercat găsirea unei legături între personalitatea unui om şi data naşterii sale (în astrologie), între personalitatea sa şi umflăturile de pe craniul său (în frenologie), şi între personalitate şi liniile din palmă (în chiromanţie). Însă ştiinţa modernă nu acordă o importanţă prea mare acestor tehnici.
În Larousse găsim definiţia personalităţii ca: element stabil al conduitei unei persoane; ceea ce o caracterizează şi o diferenţiază de o altă persoană.
Fiecare individ are particularităţile sale intelectuale, afective şi cognitive (cu referire la voinţă, la temperament), al căror ansamblu organizat determină personalitatea. Fiecare om este totodată asemănător cu ceilalţi membri ai grupului şi diferit de ei prin amprenta unică a trăirilor sale.
Una dintre problemele referitoare la „personalitate” este aceea că fiecare percepe diferit acest cuvânt. Multe dicţionare de psihologie susţin că „personalitatea” nu poate...