Introducere Băncile de investiţii au rolul de a aduce impreună oferta de capital cu cererea. Angajând o bancă de investiţii, vânzătorul unei companii poate să obţină un preţ optim, să aibă acces la mai mulţi potenţiali cumpărători pe piaţa de capital, care, la rândul lor, pot să liciteze pentru compania tranzacţionată. Mai mult, angajând o bancă de investiţii, evaluarea companiei va fi făcută de către o entitate imparţială. În cazul unei fuziuni sau achiziţii banca poate intermedia tranzacţia între o companie care fuzionează cu altă companie sau poate intermedia o achiziţie în care un fond de private equity cumpară o companie listată la bursă sau privată. Fondul apoi o delistează de la bursă în cazul în care aceasta tranzacţionează la bursă, îi optimizează latura operaţională şi apoi o relistează sau revinde profit. Venitul pentru cei care intră pe piaţa de investment banking poate fi foarte lucrativ. Într-un sindicat de bănci de investiţii care iniţiază un IPO (initial public offering), banca care conduce afacerea poate lua un comision de 8% din valoarea capitalului obţinut. În cazul unei fuziuni sau achiziţii comisionul este procentual mai mic, dar tranzacţia este în general mult mai mare. Banca acţionează ca un intermediar extrem de sofisticat care creează lichiditate pe piaţă. Această lichiditate este un serviciu care are o valoare monetară, reflectată în comisioanele percepute de bancă. Patronii au nevoie de bancheri de investiţie pentru a le intermedia tranzacţiile deoarece aceştia au acces la piaţa de capital mult mai uşor decât compania tranzacţionată. Un alt motiv ar fi faptul că bancherii de investiţie vor evalua compania într-un mod mai imparţial decât ar face-o vânzătorul sau cumpărătorul. În ultimul rând un motiv pentru apelarea la băncile de investiţii ar fi că , în cazul unui IPO, banca de investiţii preia o mare parte a riscului, întrucât ea cumpără acţiunile de la compania listată şi apoi le revinde în urma unui roadshow prin care atrage la...