Simplu

Simplu

Simplu…

Ploua.Pasi repezi poarta destine departe de al ei,si ea…ea pasea prin ploaia ce cadea ca un dush rece.Era din nou singura in lumea aceea imensa care o coplesea,care o facea sa se simta mica,neinsemnata.Privea imensitatea care o inconjura sh nu isi dadea seama care era rostul ei.De ce se afla acolo? Se aseza pe o banca iar cu privirea atintita la un barbat imbracat in negru isi aprinse o tigara pe care ploaia a stinso imediat.Voia… isi dorea…avea nevoie sa simta….sa iubeasca…sa traiasca. Dar ii era frica … nu voia sa sufere. Durerea…lacrimile…amintirele pe care ar putea sa isi doreasca sa le retraiasca nu erau pentru ea.O simtise candva in trecut…dar o ranise…ii spulberase iluziile,visele ,ii schimbase viata.Nu voia sal vada iar plecand…lasand in urma doar amintirile care ii vor uni mereu…patul gol si rece…o urma de parfum care se pierde in vant…si alte amintiri…si amintiri peste amintiri…pentru ca defapt asta o durea…amintirea.Oare avea sa mai simta iubirea vreodata?Oare frica de a nu fi ranita o va domina in continuare?Se ridica incet si pleca spre casa…pasea incept pe asfaltul ud…distrasa…visatoare.Dar a fost trezita la realitate de un tip cu par negru,cifulit care se ciocni de ea.Cazura amandoi in apa de pe marginea strazii.Isi ridica privirea si il privi.Apoi se ridica si pleaca. Inainte sa adoarma isi aminti de ochii negri a baiatului cu care se ciocnise pe strada.Ii dadea fiori amintirea aceea. Noaptea trecu in zbor iar a doua zi era o zi frumoasa scaldata in raze de soare.Iesi sa se plimbe prin parc…singura ca de obicei. Pe o alee il intalni iar pe baiatul de ieri.Parul lui negru si ochii lui o cucerisera.Oare se indragostea din nou?NU!Nu trebuia sa se intample asta fiindca stia ca o sa sufere iar.Vorbira minute in sir,cuvintele li se impleteau in valuri de energie si degajau dorinta de a se cunoste mai bine….stateau unul langa altul fara sa se atinga,privinduse…si din senin a sarutat-o.A ramas uimita, speriata si in acelasi timp placut...