King Vidor
Inzestrat cu un neclintit si aproapre brutal determinalism pozitiv american, King Vidor a fost un om cu o mare ambitie artistica care a intrat in cinema intr-o perioada in care acest mediu de expresie era inca nou si deschis punctelor de vedere individuale. A facut filme care glorificau cultura vestica si continutul acesteia, aratand cum oameni obisnuiti devin extraordinari prin lupta lor impotriva naturii distructive. Protagonistii sai erau invingatori ce iubeau munca(cu o exceptie importanta), si puterea vointei lor a crescut spre cote incredibile, odata cu avansarea carierei regizorului. E o mare diferenta intre personajul carismatic a lui Tom Keene, John din „Our Daily Bread” (1934) si cel, adesea lipsit de sarm, a lui Brian Donlevy- Steven Dangos in „American Romance”(1944), ca sa nu mai vorbin despre incredera in ine aprope dictatoriala a personajului lui Gary Cooper- Howard Roark din „the Fountainhead”(1949). In acest fel personajele lui Vidor au devenit din ce in ce mai neplacute si mai inspaimantatore in timp ce insasi tara sa se indeparta de visele proletare ale anilor 1930, indreptandu-se spre cultura consumului a anilor ’50. Toti protagonistii sai au avut de purtat lupte, au trebuit sa se impotriveasca fortelor exterioare sau chiar interioare cum ar fi: razboiul, pasiunea mistuitoare, boala fizica, rutina burgheza, iubire pierduta etc. Ei intotdeauna ieseau din aceste lupte mai puternici.
Dimpotriva viziunea lui Vidor asupra suferintelor feminine a ramas constanta de-a lungul carierei sale. La Vidor femeia, cum ar fi personajul Barbarei Stanwyck- Stella Dallas, sau cel a lui Hedy Lamarr -Marvin Myles, sau cele ale lui Jennifer Jones- Pearl Chavez si Ruby Gentry si (cel mai spectaculos) personajul lui Bette Davis – Rosa Moline, are la fel de multa dorinta de putere si apetit carnal ca orice personaj masculin, si aceste dorinte primale fac ca femeia sa fie pedepsita de o societate ipocrita.
Aceste femei apartin paturii...